OrigineBorrowed from Greek χάρτης (chártis). Doublet of hârtie, carte, and cartă.
Formehărți(plural) · hartă(accusative, indefinite, nominative, singular) · harta(accusative, definite, nominative, singular) · hărți(accusative, indefinite, nominative, plural) · hărțile(accusative, definite, nominative, plural) · hărți(dative, genitive, indefinite, singular) · hărții(dative, definite, genitive, singular) · hărți(dative, genitive, indefinite, plural) · hărților(dative, definite, genitive, plural) · hartă(singular, vocative) · harto(singular, vocative) · hărților(plural, vocative)