OrigineBorrowed from French marne.
Formemarne(plural) · marnă(accusative, indefinite, nominative, singular) · marna(accusative, definite, nominative, singular) · marne(accusative, indefinite, nominative, plural) · marnele(accusative, definite, nominative, plural) · marne(dative, genitive, indefinite, singular) · marnei(dative, definite, genitive, singular) · marne(dative, genitive, indefinite, plural) · marnelor(dative, definite, genitive, plural) · marnă(singular, vocative) · marno(singular, vocative) · marnelor(plural, vocative)