OrigineBorrowed from French meneau.
Formemenouri(plural) · menou(accusative, indefinite, nominative, singular) · menoul(accusative, definite, nominative, singular) · menouri(accusative, indefinite, nominative, plural) · menourile(accusative, definite, nominative, plural) · menou(dative, genitive, indefinite, singular) · menoului(dative, definite, genitive, singular) · menouri(dative, genitive, indefinite, plural) · menourilor(dative, definite, genitive, plural) · menoule(singular, vocative) · menourilor(plural, vocative)