/ˈmun.te/
OrigineInherited from Latin montem, accusative of mōns, from Proto-Indo-European *men-. Compare Aromanian munti.
Formemunți(plural) · munte(accusative, indefinite, nominative, singular) · muntele(accusative, definite, nominative, singular) · munți(accusative, indefinite, nominative, plural) · munții(accusative, definite, nominative, plural) · munte(dative, genitive, indefinite, singular) · muntelui(dative, definite, genitive, singular) · munți(dative, genitive, indefinite, plural) · munților(dative, definite, genitive, plural) · munte(singular, vocative) · munților(plural, vocative) · lui Munte(dative, genitive)