OrigineBorrowed from Latin omittere.
Formea omite 3rd conjugation(canonical) · omite(present, singular, third-person) · omis(participle, past) · omită(subjunctive, third-person) · a omite(infinitive) · omițând(gerund) · omit(first-person, indicative, present, singular) · omiți(indicative, present, second-person, singular) · omite(indicative, present, singular, third-person) · omitem(first-person, indicative, plural, present) · omiteți(indicative, plural, present, second-person) · omit(indicative, plural, present, third-person) · omiteam(first-person, imperfect, indicative, singular) · omiteai(imperfect, indicative, second-person, singular) · omitea(imperfect, indicative, singular, third-person) · omiteam(first-person, imperfect, indicative, plural) · omiteați(imperfect, indicative, plural, second-person) · omiteau(imperfect, indicative, plural, third-person) · omisei(first-person, indicative, perfect, singular) · omiseși(indicative, perfect, second-person, singular)