OrigineBorrowed from Serbo-Croatian ortak.
Formeortaci(plural) · ortac(accusative, indefinite, nominative, singular) · ortacul(accusative, definite, nominative, singular) · ortaci(accusative, indefinite, nominative, plural) · ortacii(accusative, definite, nominative, plural) · ortac(dative, genitive, indefinite, singular) · ortacului(dative, definite, genitive, singular) · ortaci(dative, genitive, indefinite, plural) · ortacilor(dative, definite, genitive, plural) · ortacule(singular, vocative) · ortacilor(plural, vocative)