OriginBorrowed from French oxyure.
Formsoxiuri(plural) · oxiur(accusative, indefinite, nominative, singular) · oxiurul(accusative, definite, nominative, singular) · oxiuri(accusative, indefinite, nominative, plural) · oxiurii(accusative, definite, nominative, plural) · oxiur(dative, genitive, indefinite, singular) · oxiurului(dative, definite, genitive, singular) · oxiuri(dative, genitive, indefinite, plural) · oxiurilor(dative, definite, genitive, plural) · oxiurule(singular, vocative) · oxiurilor(plural, vocative)