/ˈpar.kə/
OriginUniverbation of pare (“seems”) + că (“like”).
- informal, literaryit’s like, one could say, it’s as if…
“Parcă s-a întors iarna.” — It’s like winter’s come back.
“Când începe, parcă nu se mai termină niciodată.” — When it begins, it’s like it never ends.
“Mâncarea din avion parcă nu are niciun gust.” — It’s like airplane food has no taste at all.
- informal, literaryDenotes uncertainty.
“Da, acum parcă am înțeles.” — Yeah, I guess I understood now.
“―Auzi ceva? ―Parcă.” — “Can you hear anything?” “Kinda.”
“Vântul parcă s-a liniștit.” — It seems the wind has quieted down.
- informalas though
“Parcă îi pasă cuiva.” — As though anyone cares.
“Deschizi geamul, parcă nu se simte că ai fumat.” — You open the window, as though one couldn’t tell that you smoked.
“Săniuța fuge,
Nimeni n-o ajunge;
Are dor de ducă,
Parc-ar fi nălucă.” — The little sled runs,
No one can catch up to it;
It has a mind to go off,
As though it were a phantom.
- colloquialRemarks upon a discrepancy between previous communications and what is now presented: I thought…
“Să mergem la muncă? Parcă azi aveam zi liberă.” — Go to work? I thought we had today off.
- Roman, feminineone of the Fates
- third-person singular simple perfect indicative of parca (“to park”)
Formsпаркэ(alternative) · parce(plural) · parcă(accusative, indefinite, nominative, singular) · parca(accusative, definite, nominative, singular) · parce(accusative, indefinite, nominative, plural) · parcele(accusative, definite, nominative, plural) · parce(dative, genitive, indefinite, singular) · parcei(dative, definite, genitive, singular) · parce(dative, genitive, indefinite, plural) · parcelor(dative, definite, genitive, plural) · parcă(singular, vocative) · parco(singular, vocative) · parcelor(plural, vocative)