[parˈka]
OrigineBorrowed from French parquer.
Formea parca 1st conjugation(canonical) · parchează(present, singular, third-person) · parcat(participle, past) · a parca(infinitive) · parcând(gerund) · parchez(first-person, indicative, present, singular) · parchezi(indicative, present, second-person, singular) · parchează(indicative, present, singular, third-person) · parcăm(first-person, indicative, plural, present) · parcați(indicative, plural, present, second-person) · parchează(indicative, plural, present, third-person) · parcam(first-person, imperfect, indicative, singular) · parcai(imperfect, indicative, second-person, singular) · parca(imperfect, indicative, singular, third-person) · parcam(first-person, imperfect, indicative, plural) · parcați(imperfect, indicative, plural, second-person) · parcau(imperfect, indicative, plural, third-person) · parcai(first-person, indicative, perfect, singular) · parcași(indicative, perfect, second-person, singular) · parcă(indicative, perfect, singular, third-person)