OrigineBorrowed from French placer.
Formea plasa 1st conjugation(canonical) · plasează(present, singular, third-person) · plasat(participle, past) · a plasa(infinitive) · plasând(gerund) · plasez(first-person, indicative, present, singular) · plasezi(indicative, present, second-person, singular) · plasează(indicative, present, singular, third-person) · plasăm(first-person, indicative, plural, present) · plasați(indicative, plural, present, second-person) · plasează(indicative, plural, present, third-person) · plasam(first-person, imperfect, indicative, singular) · plasai(imperfect, indicative, second-person, singular) · plasa(imperfect, indicative, singular, third-person) · plasam(first-person, imperfect, indicative, plural) · plasați(imperfect, indicative, plural, second-person) · plasau(imperfect, indicative, plural, third-person) · plasai(first-person, indicative, perfect, singular) · plasași(indicative, perfect, second-person, singular) · plasă(indicative, perfect, singular, third-person)