OrigineBorrowed from French polype.
Formepolipi(plural) · polip(accusative, indefinite, nominative, singular) · polipul(accusative, definite, nominative, singular) · polipi(accusative, indefinite, nominative, plural) · polipii(accusative, definite, nominative, plural) · polip(dative, genitive, indefinite, singular) · polipului(dative, definite, genitive, singular) · polipi(dative, genitive, indefinite, plural) · polipilor(dative, definite, genitive, plural) · polipule(singular, vocative) · polipilor(plural, vocative)