/priˈma/
OrigineBorrowed from French primer.
- to prevail, to take precedent
“Cavarnali a cultivat o poezie de atmosferă, profund interiorizată, în care primează stările sufletești ale personajului liric.” — Cavarnali cultivated an atmospheric, profoundly internalised poetry, in which prevail the states of mind of the lyrical character.
- accusative, definite, feminine, form-of, nominativedefinite nominative/accusative feminine singular of prim
Formea prima 1st conjugation(canonical) · primează(present, singular, third-person) · primat(participle, past) · a prima(infinitive) · primând(gerund) · primez(first-person, indicative, present, singular) · primezi(indicative, present, second-person, singular) · primează(indicative, present, singular, third-person) · primăm(first-person, indicative, plural, present) · primați(indicative, plural, present, second-person) · primează(indicative, plural, present, third-person) · primam(first-person, imperfect, indicative, singular) · primai(imperfect, indicative, second-person, singular) · prima(imperfect, indicative, singular, third-person) · primam(first-person, imperfect, indicative, plural) · primați(imperfect, indicative, plural, second-person) · primau(imperfect, indicative, plural, third-person) · primai(first-person, indicative, perfect, singular) · primași(indicative, perfect, second-person, singular) · primă(indicative, perfect, singular, third-person)