/puˈli.e/
OrigineBorrowed from French poulie.
Formepulii(plural) · pulie(accusative, indefinite, nominative, singular) · pulia(accusative, definite, nominative, singular) · pulii(accusative, indefinite, nominative, plural) · puliile(accusative, definite, nominative, plural) · pulii(dative, genitive, indefinite, singular) · puliei(dative, definite, genitive, singular) · pulii(dative, genitive, indefinite, plural) · puliilor(dative, definite, genitive, plural) · pulie(singular, vocative) · pulio(singular, vocative) · puliilor(plural, vocative)