OrigineBorrowed from French rébus.
Formerebusuri(plural) · rebus(accusative, indefinite, nominative, singular) · rebusul(accusative, definite, nominative, singular) · rebusuri(accusative, indefinite, nominative, plural) · rebusurile(accusative, definite, nominative, plural) · rebus(dative, genitive, indefinite, singular) · rebusului(dative, definite, genitive, singular) · rebusuri(dative, genitive, indefinite, plural) · rebusurilor(dative, definite, genitive, plural) · rebusule(singular, vocative) · rebusurilor(plural, vocative)