OrigineBorrowed from French recul.
Formereculuri(plural) · recul(accusative, indefinite, nominative, singular) · reculul(accusative, definite, nominative, singular) · reculuri(accusative, indefinite, nominative, plural) · reculurile(accusative, definite, nominative, plural) · recul(dative, genitive, indefinite, singular) · reculului(dative, definite, genitive, singular) · reculuri(dative, genitive, indefinite, plural) · reculurilor(dative, definite, genitive, plural) · reculule(singular, vocative) · reculurilor(plural, vocative)