OrigineBorrowed from French retour.
Formeretururi(plural) · retur(accusative, indefinite, nominative, singular) · returul(accusative, definite, nominative, singular) · retururi(accusative, indefinite, nominative, plural) · retururile(accusative, definite, nominative, plural) · retur(dative, genitive, indefinite, singular) · returului(dative, definite, genitive, singular) · retururi(dative, genitive, indefinite, plural) · retururilor(dative, definite, genitive, plural) · returule(singular, vocative) · retururilor(plural, vocative)