/ru.iˈna/
OrigineBorrowed from French ruiner, from Latin ruinare.
Formea ruina 1st conjugation(canonical) · ruinează(present, singular, third-person) · ruinat(participle, past) · a ruina(infinitive) · ruinând(gerund) · ruinez(first-person, indicative, present, singular) · ruinezi(indicative, present, second-person, singular) · ruinează(indicative, present, singular, third-person) · ruinăm(first-person, indicative, plural, present) · ruinați(indicative, plural, present, second-person) · ruinează(indicative, plural, present, third-person) · ruinam(first-person, imperfect, indicative, singular) · ruinai(imperfect, indicative, second-person, singular) · ruina(imperfect, indicative, singular, third-person) · ruinam(first-person, imperfect, indicative, plural) · ruinați(imperfect, indicative, plural, second-person) · ruinau(imperfect, indicative, plural, third-person) · ruinai(first-person, indicative, perfect, singular) · ruinași(indicative, perfect, second-person, singular) · ruină(indicative, perfect, singular, third-person)