OrigineFrom semn. Possibly in part an adaptation of French signer.
Formea semna 1st conjugation(canonical) · semnează(present, singular, third-person) · semnat(participle, past) · a semna(infinitive) · semnând(gerund) · semnez(first-person, indicative, present, singular) · semnezi(indicative, present, second-person, singular) · semnează(indicative, present, singular, third-person) · semnăm(first-person, indicative, plural, present) · semnați(indicative, plural, present, second-person) · semnează(indicative, plural, present, third-person) · semnam(first-person, imperfect, indicative, singular) · semnai(imperfect, indicative, second-person, singular) · semna(imperfect, indicative, singular, third-person) · semnam(first-person, imperfect, indicative, plural) · semnați(imperfect, indicative, plural, second-person) · semnau(imperfect, indicative, plural, third-person) · semnai(first-person, indicative, perfect, singular) · semnași(indicative, perfect, second-person, singular) · semnă(indicative, perfect, singular, third-person)