/ˈspu.sə/
OrigineFrom spus (“to say”) + -ă.
Formespuse(plural) · spusă(accusative, indefinite, nominative, singular) · spusa(accusative, definite, nominative, singular) · spuse(accusative, indefinite, nominative, plural) · spusele(accusative, definite, nominative, plural) · spuse(dative, genitive, indefinite, singular) · spusei(dative, definite, genitive, singular) · spuse(dative, genitive, indefinite, plural) · spuselor(dative, definite, genitive, plural) · spusă(singular, vocative) · spuso(singular, vocative) · spuselor(plural, vocative)