/suˈfla/
OrigineInherited from Latin sufflāre.
- to blow, blow out (air)
- to pant
- to whisper
- common, datedto breathe
Formea sufla 1st conjugation(canonical) · suflă(present, singular, third-person) · suflat(participle, past) · sufle(subjunctive, third-person) · a sufla(infinitive) · suflând(gerund) · suflu(first-person, indicative, present, singular) · sufli(indicative, present, second-person, singular) · suflă(indicative, present, singular, third-person) · suflăm(first-person, indicative, plural, present) · suflați(indicative, plural, present, second-person) · suflă(indicative, plural, present, third-person) · suflam(first-person, imperfect, indicative, singular) · suflai(imperfect, indicative, second-person, singular) · sufla(imperfect, indicative, singular, third-person) · suflam(first-person, imperfect, indicative, plural) · suflați(imperfect, indicative, plural, second-person) · suflau(imperfect, indicative, plural, third-person) · suflai(first-person, indicative, perfect, singular) · suflași(indicative, perfect, second-person, singular)