/suˈrɨs/
OriginFrom sub + râs, based on French sourire (cf. also Italian sorriso) or Latin subrisus.
Formssurâsuri(plural) · surâs(accusative, indefinite, nominative, singular) · surâsul(accusative, definite, nominative, singular) · surâsuri(accusative, indefinite, nominative, plural) · surâsurile(accusative, definite, nominative, plural) · surâs(dative, genitive, indefinite, singular) · surâsului(dative, definite, genitive, singular) · surâsuri(dative, genitive, indefinite, plural) · surâsurilor(dative, definite, genitive, plural) · surâsule(singular, vocative) · surâsurilor(plural, vocative) · surîs(alternative, archaic)