/taˈraf/
OrigineBorrowed from Ottoman Turkish طرف (taraf), ultimately from Arabic طَرَف (ṭaraf).
Formetarafuri(plural) · taraf(accusative, indefinite, nominative, singular) · taraful(accusative, definite, nominative, singular) · tarafuri(accusative, indefinite, nominative, plural) · tarafurile(accusative, definite, nominative, plural) · taraf(dative, genitive, indefinite, singular) · tarafului(dative, definite, genitive, singular) · tarafuri(dative, genitive, indefinite, plural) · tarafurilor(dative, definite, genitive, plural) · tarafule(singular, vocative) · tarafurilor(plural, vocative)