/teˈi.nə/
OrigineBorrowed from French théine.
- feminine, uncountabletheine
Formeteină(accusative, indefinite, nominative, singular) · teina(accusative, definite, nominative, singular) · teine(accusative, indefinite, nominative, plural) · teinele(accusative, definite, nominative, plural) · teine(dative, genitive, indefinite, singular) · teinei(dative, definite, genitive, singular) · teine(dative, genitive, indefinite, plural) · teinelor(dative, definite, genitive, plural) · teină(singular, vocative) · teino(singular, vocative) · teinelor(plural, vocative)