OrigineBorrowed from French ténor or Italian tenore.
Formetenori(plural) · tenor(accusative, indefinite, nominative, singular) · tenorul(accusative, definite, nominative, singular) · tenori(accusative, indefinite, nominative, plural) · tenorii(accusative, definite, nominative, plural) · tenor(dative, genitive, indefinite, singular) · tenorului(dative, definite, genitive, singular) · tenori(dative, genitive, indefinite, plural) · tenorilor(dative, definite, genitive, plural) · tenorule(singular, vocative) · tenorilor(plural, vocative)