/tenˈta/, /ˈten.ta/
OrigineBorrowed from French tenter.
Formea tenta 1st conjugation(canonical) · tentează(present, singular, third-person) · tentat(participle, past) · a tenta(infinitive) · tentând(gerund) · tentez(first-person, indicative, present, singular) · tentezi(indicative, present, second-person, singular) · tentează(indicative, present, singular, third-person) · tentăm(first-person, indicative, plural, present) · tentați(indicative, plural, present, second-person) · tentează(indicative, plural, present, third-person) · tentam(first-person, imperfect, indicative, singular) · tentai(imperfect, indicative, second-person, singular) · tenta(imperfect, indicative, singular, third-person) · tentam(first-person, imperfect, indicative, plural) · tentați(imperfect, indicative, plural, second-person) · tentau(imperfect, indicative, plural, third-person) · tentai(first-person, indicative, perfect, singular) · tentași(indicative, perfect, second-person, singular) · tentă(indicative, perfect, singular, third-person)