OrigineBorrowed from French tonique.
Formetonici(plural) · tonic(accusative, indefinite, nominative, singular) · tonicul(accusative, definite, nominative, singular) · tonici(accusative, indefinite, nominative, plural) · tonicile(accusative, definite, nominative, plural) · tonic(dative, genitive, indefinite, singular) · tonicului(dative, definite, genitive, singular) · tonici(dative, genitive, indefinite, plural) · tonicilor(dative, definite, genitive, plural) · tonicule(singular, vocative) · tonicilor(plural, vocative)