/ˈum.ple/
OrigineFrom Vulgar Latin *implĕre, from Latin implēre. Compare Catalan omplir,
Aromanian umplu,
Sardinian umprere.
- to fill, fill up
- to stuff, cram
Formea umple 3rd conjugation(canonical) · umple(present, singular, third-person) · umplut(participle, past) · umple(subjunctive, third-person) · a umple(infinitive) · umplând(gerund) · umplu(first-person, indicative, present, singular) · umpli(indicative, present, second-person, singular) · umple(indicative, present, singular, third-person) · umplem(first-person, indicative, plural, present) · umpleți(indicative, plural, present, second-person) · umplu(indicative, plural, present, third-person) · umpleam(first-person, imperfect, indicative, singular) · umpleai(imperfect, indicative, second-person, singular) · umplea(imperfect, indicative, singular, third-person) · umpleam(first-person, imperfect, indicative, plural) · umpleați(imperfect, indicative, plural, second-person) · umpleau(imperfect, indicative, plural, third-person) · umplui(first-person, indicative, perfect, singular) · umpluși(indicative, perfect, second-person, singular)