OrigineBorrowed from French vicaire, from Latin vicarius.
Formevicari(plural) · vicar(accusative, indefinite, nominative, singular) · vicarul(accusative, definite, nominative, singular) · vicari(accusative, indefinite, nominative, plural) · vicarii(accusative, definite, nominative, plural) · vicar(dative, genitive, indefinite, singular) · vicarului(dative, definite, genitive, singular) · vicari(dative, genitive, indefinite, plural) · vicarilor(dative, definite, genitive, plural) · vicarule(singular, vocative) · vicarilor(plural, vocative)