/kɔráːk/
IzvorInherited from Proto-Slavic *korakъ. First attested in the 16th century.
Oblikekorȃk(canonical, inanimate, masculine) · korák(nominative, singular) · koráka(dual, nominative) · koráki(nominative, plural) · koráka(genitive, singular) · korákov(dual, genitive) · korákov(genitive, plural) · koráku(dative, singular) · korákoma(dative, dual) · korákom(dative, plural) · korák(accusative, singular) · koráka(accusative, dual) · koráke(accusative, plural) · koráku(locative, singular) · korákih(dual, locative) · korákih(locative, plural) · korákom(instrumental, singular) · korákoma(dual, instrumental) · koráki(instrumental, plural)
Vir: Wikislovar