/ɔtrɔ́k/
IzvorFrom Proto-Slavic *otrokъ.
- child (one’s son or daughter)
Oblikeotrȍk(animate, canonical, masculine) · otrȍk(nominative, singular) · otróka(dual, nominative) · otróci(nominative, plural) · otróka(accusative, singular) · otróka(accusative, dual) · otróke(accusative, plural) · otróka(genitive, singular) · otrȍk(dual, genitive) · otrȍk(genitive, plural) · otróku(dative, singular) · otrókoma(dative, dual) · otrókom(dative, plural) · otróku(locative, singular) · otrȍcih(dual, locative) · otrȍcih(locative, plural) · otrókom(instrumental, singular) · otrókoma(dual, instrumental) · otrȍki(instrumental, plural)