/zàːkɔn/
IzvorInherited from Proto-Slavic *zakonъ. First attested in the 15th century.
Oblikezákon(canonical, inanimate, masculine) · zákon(nominative, singular) · zakóna(dual, nominative) · zakóni(nominative, plural) · zakóna(genitive, singular) · zakónov(dual, genitive) · zakónov(genitive, plural) · zakónu(dative, singular) · zakónoma(dative, dual) · zakónom(dative, plural) · zákon(accusative, singular) · zakóna(accusative, dual) · zakóne(accusative, plural) · zakónu(locative, singular) · zakónih(dual, locative) · zakónih(locative, plural) · zakónom(instrumental, singular) · zakónoma(dual, instrumental) · zakóni(instrumental, plural) · zákona(dual, nominative)