/bjêːɡ/
ПореклоInherited from Proto-Slavic *běgъ.
Облицибије̑г(canonical, inanimate, masculine) · bijȇg(romanization) · бије̑г(nominative, singular) · бје̏гови(nominative, plural) · бијега(genitive, singular) · бјегова(genitive, plural) · бијегу(dative, singular) · бјеговима(dative, plural) · бијег(accusative, singular) · бјегове(accusative, plural) · бијегу(singular, vocative) · бјегови(plural, vocative) · бијегу(locative, singular) · бјеговима(locative, plural) · бијегом(instrumental, singular) · бјеговима(instrumental, plural)
Извор: Викиречник