/kǔpoːn/
OriginBorrowed from French coupon.
Formsку̀по̄н(canonical, inanimate, masculine) · kùpōn(romanization) · ку̀по̄н(nominative, singular) · купони(nominative, plural) · купо́на(genitive, singular) · купона(genitive, plural) · купону(dative, singular) · купонима(dative, plural) · купон(accusative, singular) · купоне(accusative, plural) · купоне(singular, vocative) · купони(plural, vocative) · купону(locative, singular) · купонима(locative, plural) · купоном(instrumental, singular) · купонима(instrumental, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0