/ǒtʋor/
OriginInherited from Proto-Slavic *otъvorъ.
Formsо̀твор(canonical, inanimate, masculine) · òtvor(romanization) · отвор(nominative, singular) · отвори(nominative, plural) · отвора(genitive, singular) · отвора(genitive, plural) · отвору(dative, singular) · отворима(dative, plural) · отвор(accusative, singular) · отворе(accusative, plural) · отворе(singular, vocative) · отвори(plural, vocative) · отвору(locative, singular) · отворима(locative, plural) · отвором(instrumental, singular) · отворима(instrumental, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0