/pǒʋod/
OriginInherited from Proto-Slavic *povodъ.
- motive, reason
- occasion (usually in instrumental)
Formsпо̀вод(canonical, inanimate, masculine) · pòvod(romanization) · повод(nominative, singular) · поводи(nominative, plural) · повода(genitive, singular) · повода(genitive, plural) · поводу(dative, singular) · поводима(dative, plural) · повод(accusative, singular) · поводе(accusative, plural) · поводе(singular, vocative) · поводи(plural, vocative) · поводу(locative, singular) · поводима(locative, plural) · поводом(instrumental, singular) · поводима(instrumental, plural)