/pôʒaːr/
ПореклоInherited from Proto-Slavic *požarъ. By surface analysis, по + жар.
- fire (occurrence of fire in a certain place)
Облиципо̏жа̄р(canonical, inanimate, masculine) · pȍžār(romanization) · пожар(nominative, singular) · пожари(nominative, plural) · пожара(genitive, singular) · пожара(genitive, plural) · пожару(dative, singular) · пожарима(dative, plural) · пожар(accusative, singular) · пожаре(accusative, plural) · пожару(singular, vocative) · пожаре(singular, vocative) · пожари(plural, vocative) · пожару(locative, singular) · пожарима(locative, plural) · пожаром(instrumental, singular) · пожарима(instrumental, plural)