/rǔbiːn/
ПореклоFrom Medieval Latin rubīnus.
Облициру̀бӣн(canonical, inanimate, masculine) · rùbīn(romanization) · ру̀бӣн(nominative, singular) · рубини(nominative, plural) · руби́на(genitive, singular) · рубина(genitive, plural) · рубину(dative, singular) · рубинима(dative, plural) · рубин(accusative, singular) · рубине(accusative, plural) · рубине(singular, vocative) · рубини(plural, vocative) · рубину(locative, singular) · рубинима(locative, plural) · рубином(instrumental, singular) · рубинима(instrumental, plural)
Извор: Викиречник