KökenFrom Ottoman Turkish [Term?], from English dingo, from Dharug dingu (“tame dingo”).
Biçimlerdingoyu(accusative, definite) · dingolar(plural) · dingo(nominative, singular) · dingolar(nominative, plural) · dingoyu(accusative, definite, singular) · dingoları(accusative, definite, plural) · dingoya(dative, singular) · dingolara(dative, plural) · dingoda(locative, singular) · dingolarda(locative, plural) · dingodan(ablative, singular) · dingolardan(ablative, plural) · dingonun(genitive, singular) · dingoların(genitive, plural) · dingom(first-person, nominative, singular) · dingolarım(first-person, nominative, singular) · dingon(nominative, second-person, singular) · dingoların(nominative, second-person, singular) · dingosu(nominative, singular, third-person) · dingoları(nominative, singular, third-person)
Kaynak: Wiktionary