/en.ˈdeɾ/
KökenArapça اندر, o da Arapça أَنْدَرْ (ʾendar).
- Çok az, çok az bulunur, çok seyrek, pek nadir
- eşi benzeri az bulunan, seçkin
BiçimlerEnder'i(accusative) · Ender(singular, nominative) · Ender'i(singular, accusative) · Ender'e(singular, dative) · Ender'de(singular, locative) · Ender'den(singular, ablative) · Ender'in(singular, genitive) · Ender'im(possessive, singular, first-person, nominative) · Ender'imi(possessive, singular, first-person, accusative) · Ender'ime(possessive, singular, first-person, dative) · Ender'imde(possessive, singular, first-person, locative) · Ender'imden(possessive, singular, first-person, ablative) · Ender'imin(possessive, singular, first-person, genitive) · Ender'in(possessive, singular, second-person, nominative) · Ender'ini(possessive, singular, second-person, accusative) · Ender'ine(possessive, singular, second-person, dative) · Ender'inde(possessive, singular, second-person, locative) · Ender'inden(possessive, singular, second-person, ablative) · Ender'inin(possessive, singular, second-person, genitive) · Ender'i(possessive, singular, third-person, nominative)