/haː.ˈɫit/
KökenOsmanlı Türkçesi حالد, Arapça خَالِد (ḫālid).
BiçimlerHalit'i(accusative) · Halit(singular, nominative) · Halit'i(singular, accusative) · Halit'e(singular, dative) · Halit'te(singular, locative) · Halit'ten(singular, ablative) · Halit'in(singular, genitive) · Halit'im(possessive, singular, first-person, nominative) · Halit'imi(possessive, singular, first-person, accusative) · Halit'ime(possessive, singular, first-person, dative) · Halit'imde(possessive, singular, first-person, locative) · Halit'imden(possessive, singular, first-person, ablative) · Halit'imin(possessive, singular, first-person, genitive) · Halit'in(possessive, singular, second-person, nominative) · Halit'ini(possessive, singular, second-person, accusative) · Halit'ine(possessive, singular, second-person, dative) · Halit'inde(possessive, singular, second-person, locative) · Halit'inden(possessive, singular, second-person, ablative) · Halit'inin(possessive, singular, second-person, genitive) · Halit'i(possessive, singular, third-person, nominative)
Kaynak: Wiktionary