OriginFrom Russian чугу́н (čugún), itself a Turkic borrowing.
Formsçuqunu(accusative, definite) · çuqunlar(plural) · çuqun(nominative, singular) · çuqunlar(nominative, plural) · çuqunu(accusative, definite, singular) · çuqunları(accusative, definite, plural) · çuquna(dative, singular) · çuqunlara(dative, plural) · çuqunda(locative, singular) · çuqunlarda(locative, plural) · çuqundan(ablative, singular) · çuqunlardan(ablative, plural) · çuqunun(definite, genitive, singular) · çuqunların(definite, genitive, plural) · çuqunum(first-person, nominative, possessive, singular) · çuqunlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · çuqunun(nominative, possessive, second-person, singular) · çuqunların(nominative, possessive, second-person, singular) · çuqunu(nominative, possessive, singular, third-person) · çuqunları(nominative, possessive, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0