[ynˈsyr]
OriginBorrowed from Arabic عُنْصُر (ʕunṣur).
Formsünsürü(accusative, definite) · ünsürlər(plural) · ünsür(nominative, singular) · ünsürlər(nominative, plural) · ünsürü(accusative, definite, singular) · ünsürləri(accusative, definite, plural) · ünsürə(dative, singular) · ünsürlərə(dative, plural) · ünsürdə(locative, singular) · ünsürlərdə(locative, plural) · ünsürdən(ablative, singular) · ünsürlərdən(ablative, plural) · ünsürün(definite, genitive, singular) · ünsürlərin(definite, genitive, plural) · ünsürüm(first-person, nominative, possessive, singular) · ünsürlərim(first-person, nominative, possessive, singular) · ünsürün(nominative, possessive, second-person, singular) · ünsürlərin(nominative, possessive, second-person, singular) · ünsürü(nominative, possessive, singular, third-person) · ünsürləri(nominative, possessive, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0