OriginBorrowed from Arabic شُكْر (šukr).
Formsşükrü(accusative, definite) · şükürlər(plural) · şükür(nominative, singular) · şükürlər(nominative, plural) · şükrü(accusative, definite, singular) · şükürləri(accusative, definite, plural) · şükrə(dative, singular) · şükürlərə(dative, plural) · şükürdə(locative, singular) · şükürlərdə(locative, plural) · şükürdən(ablative, singular) · şükürlərdən(ablative, plural) · şükrün(definite, genitive, singular) · şükürlərin(definite, genitive, plural) · şükrüm(first-person, nominative, possessive, singular) · şükürlərim(first-person, nominative, possessive, singular) · şükrün(nominative, possessive, second-person, singular) · şükürlərin(nominative, possessive, second-person, singular) · şükrü(nominative, possessive, singular, third-person) · şükürləri(nominative, possessive, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0