/ʃænˈbæ/, [ʃæmˈbæ]
OriginBorrowed from Classical Persian شَنْبَه (šanba).
Formsşənbəni(accusative, definite) · şənbələr(plural) · şənbə(nominative, singular) · şənbələr(nominative, plural) · şənbəni(accusative, definite, singular) · şənbələri(accusative, definite, plural) · şənbəyə(dative, singular) · şənbələrə(dative, plural) · şənbədə(locative, singular) · şənbələrdə(locative, plural) · şənbədən(ablative, singular) · şənbələrdən(ablative, plural) · şənbənin(definite, genitive, singular) · şənbələrin(definite, genitive, plural) · şənbəm(first-person, nominative, possessive, singular) · şənbələrim(first-person, nominative, possessive, singular) · şənbən(nominative, possessive, second-person, singular) · şənbələrin(nominative, possessive, second-person, singular) · şənbəsi(nominative, possessive, singular, third-person) · şənbələri(nominative, possessive, singular, third-person)