[bɑˈhɑr], [bɑˈhɑr̥]
OriginBorrowed from Classical Persian بهار (bahār).
Formsbaharı(accusative, definite) · baharlar(plural) · bahar(nominative, singular) · baharlar(nominative, plural) · baharı(accusative, definite, singular) · baharları(accusative, definite, plural) · bahara(dative, singular) · baharlara(dative, plural) · baharda(locative, singular) · baharlarda(locative, plural) · bahardan(ablative, singular) · baharlardan(ablative, plural) · baharın(definite, genitive, singular) · baharların(definite, genitive, plural) · baharım(first-person, nominative, possessive, singular) · baharlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · baharın(nominative, possessive, second-person, singular) · baharların(nominative, possessive, second-person, singular) · baharı(nominative, possessive, singular, third-person) · baharları(nominative, possessive, singular, third-person)