OriginFrom Proto-Turkic *baltu (“axe”).
Formsbaltanı(accusative, definite) · baltalar(plural) · balta(nominative, singular) · baltalar(nominative, plural) · baltanı(accusative, definite, singular) · baltaları(accusative, definite, plural) · baltaya(dative, singular) · baltalara(dative, plural) · baltada(locative, singular) · baltalarda(locative, plural) · baltadan(ablative, singular) · baltalardan(ablative, plural) · baltanın(definite, genitive, singular) · baltaların(definite, genitive, plural) · baltam(first-person, nominative, possessive, singular) · baltalarım(first-person, nominative, possessive, singular) · baltan(nominative, possessive, second-person, singular) · baltaların(nominative, possessive, second-person, singular) · baltası(nominative, possessive, singular, third-person) · baltaları(nominative, possessive, singular, third-person)