[dɑɫˈɑχ]
OriginFrom Proto-Common Turkic *tālak, from Proto-Common Turkic *tāl (“spleen”).
Formsdalağı(accusative, definite) · dalaqlar(plural) · dalaq(nominative, singular) · dalaqlar(nominative, plural) · dalağı(accusative, definite, singular) · dalaqları(accusative, definite, plural) · dalağa(dative, singular) · dalaqlara(dative, plural) · dalaqda(locative, singular) · dalaqlarda(locative, plural) · dalaqdan(ablative, singular) · dalaqlardan(ablative, plural) · dalağın(definite, genitive, singular) · dalaqların(definite, genitive, plural) · dalağım(first-person, nominative, possessive, singular) · dalaqlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · dalağın(nominative, possessive, second-person, singular) · dalaqların(nominative, possessive, second-person, singular) · dalağı(nominative, possessive, singular, third-person) · dalaqları(nominative, possessive, singular, third-person)