OriginFrom Arabic إِنْكَار (ʔinkār).
Formsinkarı(accusative, definite) · inkarlar(plural) · inkar(nominative, singular) · inkarlar(nominative, plural) · inkarı(accusative, definite, singular) · inkarları(accusative, definite, plural) · inkara(dative, singular) · inkarlara(dative, plural) · inkarda(locative, singular) · inkarlarda(locative, plural) · inkardan(ablative, singular) · inkarlardan(ablative, plural) · inkarın(definite, genitive, singular) · inkarların(definite, genitive, plural) · inkarım(first-person, nominative, possessive, singular) · inkarlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · inkarın(nominative, possessive, second-person, singular) · inkarların(nominative, possessive, second-person, singular) · inkarı(nominative, possessive, singular, third-person) · inkarları(nominative, possessive, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0