OriginFrom Arabic إِسْرَاف (ʔisrāf).
Formsisrafı(accusative, definite) · israflar(plural) · israf(nominative, singular) · israflar(nominative, plural) · israfı(accusative, definite, singular) · israfları(accusative, definite, plural) · israfa(dative, singular) · israflara(dative, plural) · israfda(locative, singular) · israflarda(locative, plural) · israfdan(ablative, singular) · israflardan(ablative, plural) · israfın(definite, genitive, singular) · israfların(definite, genitive, plural) · israfım(first-person, nominative, possessive, singular) · israflarım(first-person, nominative, possessive, singular) · israfın(nominative, possessive, second-person, singular) · israfların(nominative, possessive, second-person, singular) · israfı(nominative, possessive, singular, third-person) · israfları(nominative, possessive, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0