OriginBorrowed from Arabic إِصْرَار (ʔiṣrār).
- insistence, insisting
“onun israrına görə” — at his/her insistence
Formsisrarı(accusative, definite) · israrlar(plural) · israr(nominative, singular) · israrlar(nominative, plural) · israrı(accusative, definite, singular) · israrları(accusative, definite, plural) · israra(dative, singular) · israrlara(dative, plural) · israrda(locative, singular) · israrlarda(locative, plural) · isrardan(ablative, singular) · israrlardan(ablative, plural) · israrın(definite, genitive, singular) · israrların(definite, genitive, plural) · israrım(first-person, nominative, possessive, singular) · israrlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · israrın(nominative, possessive, second-person, singular) · israrların(nominative, possessive, second-person, singular) · israrı(nominative, possessive, singular, third-person) · israrları(nominative, possessive, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0